Pentru mulți bărbați cu prostatită cronică, drumul până la un tratament care chiar ajută este lung: mai multe cure de antibiotice, analize repetate și o durere care nu trece. Terapia cu unde de șoc de joasă intensitate este una dintre opțiunile neinvazive care pot schimba situația.

Despre ce afecțiune vorbim

Majoritatea bărbaților diagnosticați cu „prostatită cronică” au, de fapt, sindromul de durere pelviană cronică (CP/CPPS). Este cea mai frecventă formă de prostatită, reprezentând marea majoritate a cazurilor, și în cele mai multe situații nu are la bază o infecție bacteriană activă. Simptomele tipice sunt durerea în perineu, testicule, penis sau partea de jos a abdomenului, durerea la ejaculare și simptomele urinare. Pe larg, în pagina despre prostatita cronică și durerea pelviană cronică.

Cum acționează undele de șoc

Aplicatorul transmite unde acustice de joasă intensitate în țesuturile din zona pelvină. Mecanismele propuse sunt mai multe și lucrează împreună:

• relaxarea musculaturii planșeului pelvin, care la mulți pacienți este contractată în mod cronic și întreține durerea;
• reducerea sensibilității nervilor din zonă, adică a „memoriei durerii”;
• îmbunătățirea circulației locale și reducerea inflamației.

Ce arată studiile

Terapia a fost testată în studii controlate, inclusiv comparate cu un tratament simulat (aparat care nu emite unde). În aceste studii, mulți dintre pacienții tratați au raportat o scădere a durerii, o ameliorare a simptomelor urinare și o îmbunătățire a calității vieții, măsurate cu chestionarul standardizat NIH-CPSI. Ghidurile europene de urologie menționează terapia cu unde de șoc printre opțiunile pentru sindromul de durere pelviană cronică.

Ca orice tratament, are și limite: nu toți pacienții răspund, iar efectul pe termen lung este mai puțin studiat decât cel din primele luni. Unii pacienți au nevoie de o nouă serie de ședințe după o perioadă.

Cum decurge tratamentul

• Evaluarea. Medicul urolog confirmă diagnosticul și exclude alte cauze, cum ar fi o infecție activă, o problemă a vezicii sau calculii.
• Ședința. Stai întins, iar aplicatorul se poziționează pe perineu, la exterior. Nu este nevoie de anestezie și nici de vreo procedură internă. Durează aproximativ 15–20 de minute.
• Senzația. Se simte o vibrație sau o ușoară înțepătură. Majoritatea pacienților o tolerează fără probleme.
• Seria. De regulă, câteva ședințe la interval de aproximativ o săptămână. Numărul exact îl stabilește medicul.
• După. Pleci imediat și îți reiei activitățile, inclusiv munca și viața sexuală.

Când apar rezultatele

Unii pacienți observă o ameliorare încă din timpul seriei de ședințe, alții în săptămânile de după. Medicul îți poate cere să completezi chestionarul NIH-CPSI înainte și după tratament, ca să vedeți împreună, obiectiv, cât s-au îmbunătățit simptomele.

Se poate combina cu alte tratamente?

Da, și de multe ori așa este cel mai bine. Sindromul de durere pelviană cronică are mai multe componente, iar terapia cu unde de șoc poate fi asociată cu medicamente, cu fizioterapia planșeului pelvin și cu gestionarea stresului, în funcție de recomandarea medicului.

Cui nu i se potrivește

Terapia nu se folosește în prostatita acută bacteriană, care se manifestă cu febră, frisoane și durere intensă și se tratează cu antibiotice. Medicul verifică și alte eventuale contraindicații, de exemplu tulburări de coagulare sau infecții locale.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Este o poveste pe care o auzim des: durere în zona pelvină, un diagnostic de prostatită, o cură de antibiotice, apoi încă una și încă una, fără o ameliorare reală. Dacă te regăsești, explicația este, de cele mai multe ori, simplă: problema nu este o infecție.

Nu toate prostatitele sunt la fel

Medicii împart prostatita în mai multe categorii:

• prostatita acută bacteriană: apare brusc, cu febră, frisoane și durere intensă. Este o urgență și se tratează cu antibiotice;
• prostatita cronică bacteriană: infecții urinare care revin, cu aceeași bacterie. Este relativ rară;
• prostatita cronică / sindromul de durere pelviană cronică (CP/CPPS): durere care durează de cel puțin trei luni, fără o infecție bacteriană demonstrată. Este, de departe, forma cea mai frecventă.

De ce antibioticele nu rezolvă problema

În sindromul de durere pelviană cronică, durerea nu este întreținută de bacterii, ci de alți factori, care adesea se combină:

• contractura cronică a mușchilor planșeului pelvin;
• o inflamație locală fără infecție;
• sensibilizarea nervilor din zonă, care continuă să transmită semnale de durere;
• stresul și anxietatea, care cresc tensiunea musculară și percepția durerii.

Antibioticele nu acționează asupra niciunuia dintre acești factori. Uneori, mai ales la începutul bolii, medicul poate încerca o cură, dar curele repetate fără o infecție dovedită nu sunt recomandate și pot avea efecte adverse.

Ce funcționează de fapt

Pentru că mecanismele diferă de la un pacient la altul, tratamentul eficient este, de regulă, adaptat simptomelor tale și combinat:

• medicamente care relaxează musculatura prostatei și a colului vezicii (pentru simptomele urinare) sau care reduc inflamația și durerea;
• fizioterapie pentru planșeul pelvin, care învață mușchii să se relaxeze;
• terapia cu unde de șoc de joasă intensitate, o opțiune neinvazivă care, în studii controlate, a redus durerea și a îmbunătățit calitatea vieții la mulți pacienți. Detalii în articolul Terapia cu unde de șoc pentru prostatita cronică;
• schimbări ale stilului de viață: evitarea statului prelungit pe scaun, mișcare, reducerea alcoolului, a cafelei și a mâncărurilor foarte picante dacă îți agravează simptomele;
• gestionarea stresului, pentru că durerea cronică și stresul se întrețin reciproc.

Primul pas: un diagnostic corect

Înainte de orice tratament, medicul urolog trebuie să excludă alte cauze: o infecție activă, o problemă a vezicii sau a uretrei, calculii. Evaluarea include discuția, examinarea, analize de urină și culturi și, la nevoie, o ecografie. Pentru a măsura simptomele și evoluția lor se folosește chestionarul NIH-CPSI.

Vestea bună

Prostatita cronică poate fi frustrantă, dar nu este o boală gravă și nu crește riscul de cancer de prostată. Cu un tratament potrivit, majoritatea bărbaților ajung la o ameliorare clară a simptomelor. Mai multe informații găsești în pagina despre prostatita cronică și durerea pelviană cronică.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Prostatita cronică nu înseamnă doar durere pelvină. Pentru mulți bărbați, cea mai apăsătoare parte este impactul asupra vieții sexuale, despre care se vorbește rar la medic. Merită să o faci, pentru că și această parte se poate trata.

Ce probleme apar cel mai des

• durere în timpul sau după ejaculare, uneori până la câteva ore, în penis, perineu sau testicule;
• erecții mai slabe sau dificultatea de a le menține;
• ejaculare prematură;
• scăderea dorinței sexuale și evitarea relațiilor intime de teama durerii.

De ce se întâmplă

Mai mulți factori se combină. Mușchii planșeului pelvin, contractați în prostatita cronică, participă direct la ejaculare și la erecție, iar contracția lor poate declanșa durerea. Inflamația și sensibilizarea nervilor din zonă amplifică senzațiile neplăcute. La toate acestea se adaugă componenta psihologică: când relația intimă devine asociată cu durerea, apare anxietatea, care la rândul ei afectează erecția și dorința.

Este un cerc vicios, dar se poate rupe

Durerea duce la evitare și anxietate, anxietatea crește tensiunea musculară, iar tensiunea întreține durerea. Tratamentul eficient acționează pe mai multe planuri simultan.

Opțiuni de tratament

• tratamentul prostatitei cronice în sine: medicamente, fizioterapia planșeului pelvin, schimbări ale stilului de viață;
• terapia cu unde de șoc de joasă intensitate, care în studiile pe prostatita cronică a redus durerea și a îmbunătățit calitatea vieții la mulți pacienți. Pentru că aceeași terapie este folosită și în disfuncția erectilă de cauză vasculară, unii pacienți observă și o îmbunătățire a erecțiilor. Detalii în articolul despre terapia cu unde de șoc pentru prostatita cronică;
• tratament specific pentru erecție sau ejaculare, atunci când medicul îl consideră necesar;
• sprijin psihologic sau consiliere de cuplu, mai ales dacă problema durează de mult timp.

Vorbește deschis cu medicul

Mulți bărbați spun la consultație doar despre durerea pelvină și tac despre viața sexuală. Medicul urolog are nevoie de imaginea completă ca să aleagă tratamentul potrivit. Nu există întrebări jenante, iar la Erektigo programarea se face discret, doar cu prenumele și numărul de telefon.

Și partenera contează

Explică-i partenerei ce se întâmplă. Prostatita cronică nu este o boală cu transmitere sexuală și nu se transmite partenerei. Înțelegerea și sprijinul ei reduc presiunea și fac parte, în mod real, din vindecare. Dacă vrei, poate veni cu tine la consultație.

Mai multe despre afecțiune găsești în pagina despre prostatita cronică și durerea pelviană cronică.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Mulți bărbați observă după 40 de ani că erecțiile nu mai sunt la fel ca la 25. Unele schimbări sunt firești. Altele sunt semnale pe care merită să le verifici, pentru că pot spune ceva important despre sănătatea ta.

Cât de frecventă este disfuncția erectilă

Mai frecventă decât crede majoritatea bărbaților. Unul dintre cele mai cunoscute studii pe acest subiect, Massachusetts Male Aging Study, a arătat că aproximativ jumătate dintre bărbații între 40 și 70 de ani au un anumit grad de disfuncție erectilă, de la forme ușoare la forme severe. Cu alte cuvinte, nu ești o excepție, iar problema are, în cele mai multe cazuri, explicații și tratament.

Ce schimbări sunt normale odată cu vârsta

• ai nevoie de mai multă stimulare pentru a obține o erecție;
• erecția apare mai lent;
• după ejaculare trece mai mult timp până la o nouă erecție;
• erecțiile spontane, fără stimulare, sunt mai rare.

Acestea sunt modificări fiziologice și nu înseamnă, singure, că ai o problemă.

Semnalele care merită verificate

• erecția nu mai este suficient de fermă pentru penetrare, în mod repetat;
• erecția se pierde înainte de finalul actului sexual;
• erecțiile de dimineață au dispărut aproape complet;
• problema durează de cel puțin trei luni;
• ai început să eviți relațiile intime de teama unui eșec.

Un eșec ocazional, după oboseală, stres sau alcool, este normal. Un tipar care se repetă săptămâni la rând nu mai este.

De ce apare după 40 de ani

Erecția depinde de un flux bun de sânge prin vasele mici ale penisului. După 40 de ani, factori precum tensiunea arterială crescută, colesterolul, glicemia mare, fumatul sau kilogramele în plus afectează treptat aceste vase. De aceea, cauza cea mai frecventă a disfuncției erectile la această vârstă este una vasculară.

Pot contribui și scăderea testosteronului, unele medicamente (de exemplu, anumite tratamente pentru tensiune sau antidepresive), somnul de proastă calitate și stresul. Componenta psihologică apare aproape întotdeauna: după câteva eșecuri, teama de un nou eșec poate întreține problema.

De ce nu e bine să amâni

Disfuncția erectilă de cauză vasculară poate fi un semnal timpuriu pentru boli de inimă, pentru că vasele penisului sunt mai mici decât arterele coronare și se îngustează mai devreme. O vizită la urolog poate scoate la iveală o tensiune necontrolată, un diabet nedepistat sau un colesterol mare. Despre această legătură am scris pe larg în articolul Disfuncția erectilă, un semnal de alarmă pentru inimă.

Ce poți face de azi

• renunță la fumat, poate cea mai eficientă schimbare pentru vase;
• fă mișcare: 30 de minute de mers alert în majoritatea zilelor contează;
• controlează-ți tensiunea, glicemia și colesterolul;
• redu alcoolul și dormi suficient;
• discută deschis cu partenera; presiunea scade când problema nu mai este un secret.

Ce urmează la medic

Medicul urolog discută cu tine, te examinează și poate recomanda câteva analize de sânge. Tratamentul se alege în funcție de cauză: schimbări ale stilului de viață, medicamente, terapia cu unde de șoc de joasă intensitate (LI-ESWT) sau o combinație. Dacă te întrebi cum decurge o consultație, citește ce te întreabă urologul și cum să te pregătești.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Diabetul este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru disfuncția erectilă. Vestea bună este că un diabet bine controlat și un tratament potrivit pot face o diferență reală.

Cât de strânsă este legătura

La bărbații cu diabet, disfuncția erectilă este de aproximativ două-trei ori mai frecventă decât la cei fără diabet și poate apărea cu 10–15 ani mai devreme. Mai mult, uneori disfuncția erectilă este primul semn care duce la descoperirea diabetului.

De ce afectează diabetul erecția

Glicemia crescută timp îndelungat afectează două sisteme de care erecția are nevoie:

• vasele de sânge: pereții vaselor mici se îngroașă și își pierd elasticitatea, iar sângele ajunge mai greu în țesutul erectil;
• nervii: neuropatia diabetică încetinește semnalele care declanșează și mențin erecția.

La acestea se adaugă des alți factori asociați diabetului: tensiunea crescută, colesterolul, excesul ponderal și, uneori, un nivel scăzut de testosteron.

Ce poți face pentru erecțiile tale

• Ține glicemia sub control. Hemoglobina glicată (HbA1c) în ținta stabilită de medicul diabetolog protejează vasele și nervii.
• Controlează tensiunea și colesterolul. Toate trei lucrează împreună asupra vaselor.
• Renunță la fumat. Fumatul plus diabetul înseamnă un risc vascular mult mai mare.
• Fă mișcare și slăbește, dacă este cazul. Chiar și o scădere moderată în greutate îmbunătățește sensibilitatea la insulină și funcția erectilă.

Opțiuni de tratament

Bărbații cu diabet au la dispoziție aceleași opțiuni ca ceilalți, dar alegerea se face atent, în funcție de forma și vechimea bolii:

• Medicamente orale de tipul inhibitorilor de fosfodiesterază 5, la recomandarea medicului. La pacienții cu diabet funcționează adesea mai slab decât la ceilalți.
• Terapia cu unde de șoc de joasă intensitate (LI-ESWT), care acționează asupra circulației din țesutul erectil. Rezultatele sunt mai bune în formele ușoare și moderate; în diabetul vechi, cu neuropatie avansată, efectul este de obicei mai redus. Află cum funcționează terapia.
• Tratament hormonal, dacă analizele arată un testosteron scăzut.
• Alte opțiuni urologice pentru formele severe.

Când să vorbești cu medicul

Cât mai devreme. Spune-i medicului diabetolog și mergi la urolog dacă observi că erecțiile s-au schimbat. Cu cât problema este abordată mai repede, cu atât sunt mai multe opțiuni de tratament.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primim. Răspunsul scurt: nu sunt tratamente concurente, ci acționează diferit. Iată cum.

Cum acționează pastilele

Medicamentele folosite cel mai des pentru disfuncția erectilă fac parte din clasa inhibitorilor de fosfodiesterază 5 (de exemplu, sildenafil sau tadalafil). Ele relaxează musculatura vaselor din penis și ușurează afluxul de sânge, dar numai în prezența stimulării sexuale.

• Avantaje: eficiente la mulți bărbați, efect rapid, ușor de folosit.
• Limite: acționează doar pe moment, trebuie planificate înaintea relației și nu tratează cauza vasculară. Pot da efecte precum dureri de cap, înroșirea feței sau nas înfundat.
• Atenție: nu se iau niciodată împreună cu nitrații folosiți în bolile de inimă și se iau doar la recomandarea medicului.

Cum acționează terapia cu unde de șoc (LI-ESWT)

Terapia cu unde de șoc de joasă intensitate transmite unde acustice în țesutul erectil. Ca răspuns, organismul stimulează formarea de vase de sânge noi și îmbunătățește circulația locală. Scopul este ca țesutul să funcționeze mai bine singur, nu doar în momentul în care iei un comprimat.

• Avantaje: neinvazivă, fără medicamente, fără anestezie; efectul, atunci când apare, se poate menține luni de zile.
• Limite: necesită o serie de ședințe, efectul apare treptat, iar rezultatele sunt cele mai bune în disfuncția erectilă ușoară sau moderată de cauză vasculară. Nu toți pacienții răspund.

Pe scurt

Pastilele sunt o soluție de moment, rapidă, care nu modifică evoluția problemei. LI-ESWT este un tratament care încearcă să îmbunătățească circulația pe termen mai lung, dar care are nevoie de timp și nu se potrivește oricui.

Se pot combina?

Da. Mulți pacienți continuă tratamentul cu pastile în timpul și după terapia cu unde de șoc. La o parte dintre ei, după terapie, pastilele funcționează mai bine sau sunt necesare mai rar. Asociația Europeană de Urologie consideră LI-ESWT o opțiune pentru disfuncția erectilă ușoară de cauză vasculară, inclusiv la bărbații care nu vor sau nu pot lua medicamente.

Cum alegi

Nu tu trebuie să alegi singur. Medicul urolog stabilește întâi cauza și severitatea problemei, apoi îți recomandă varianta cu cele mai multe șanse în cazul tău. Pentru detalii despre terapie, vezi pagina Terapia shockwave (LI-ESWT) și întrebările frecvente.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Puțini bărbați știu că erecțiile pot spune ceva despre sănătatea inimii. Disfuncția erectilă de cauză vasculară poate fi unul dintre primele semne că arterele nu mai funcționează cum ar trebui.

De ce se vede întâi „acolo”

Erecția depinde de un aflux rapid de sânge prin arterele penisului, care au un diametru de doar 1–2 milimetri. Arterele coronare, care hrănesc inima, sunt mai mari, de 3–4 milimetri. Atunci când pereții vaselor încep să se îngroașe și să-și piardă elasticitatea (ateroscleroză), vasele mai mici sunt afectate primele.

De aceea, la mulți bărbați, disfuncția erectilă apare cu aproximativ 2–5 ani înaintea unor simptome cardiovasculare precum durerea în piept la efort.

Cine ar trebui să fie atent

Legătura este mai importantă dacă, pe lângă problemele de erecție, ai și:

• tensiune arterială crescută;
• colesterol mare;
• diabet sau glicemie la limită;
• fumezi sau ai fumat mult timp;
• kilograme în plus, mai ales în zona abdominală;
• rude apropiate care au avut infarct sau accident vascular la vârste tinere.

Ce analize merită făcute

Medicul îți poate recomanda, în funcție de situație: măsurarea tensiunii, glicemia și hemoglobina glicată, profilul lipidic (colesterol, trigliceride), uneori testosteronul și, dacă este cazul, o evaluare cardiologică. Clinica Artio Medica are și cabinet de cardiologie, așa că evaluarea se poate face în același loc.

Vestea bună

Aceleași măsuri care protejează inima îți protejează și erecțiile: renunțarea la fumat, mișcarea regulată, o alimentație echilibrată, controlul greutății, al tensiunii, al glicemiei și al colesterolului. Unii bărbați observă o îmbunătățire a erecțiilor doar prin aceste schimbări.

Nu ignora semnalul

Dacă erecțiile s-au schimbat în ultima vreme, nu trata problema doar cu o pastilă luată pe ascuns. Mergi la medic, află cauza și folosește semnalul ca pe o ocazie de a-ți verifica sănătatea. Pentru opțiunile de tratament, vezi pagina despre disfuncția erectilă.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.

Cel mai greu pas este, de multe ori, programarea. Pentru că mulți bărbați amână vizita din jenă sau din necunoscut, iată exact ce se întâmplă la o consultație urologică pentru disfuncție erectilă.

Programarea

La Erektigo, pentru programare îți cerem doar prenumele și numărul de telefon. Nu trebuie să explici motivul vizitei nici la telefon, nici pe WhatsApp, nici în formular. Consultația are loc la clinica Artio Medica, unde vin zilnic pacienți pentru zece specialități, așa că nimeni din sala de așteptare nu știe la ce medic mergi.

Discuția cu medicul

Consultația începe cu o discuție. Medicul te poate întreba, de exemplu:

• de când ai observat schimbarea și dacă a apărut brusc sau treptat;
• dacă problema este la obținerea erecției, la menținerea ei sau la ambele;
• dacă mai ai erecții dimineața;
• ce boli ai și ce medicamente iei;
• dacă fumezi, cât alcool consumi, cât de mult te miști;
• cum este starea ta generală: stresul, somnul, relația de cuplu.

Nu există răspunsuri greșite. Medicul a auzit aceste lucruri de sute de ori, iar fiecare detaliu îl ajută să afle cauza.

Examinarea

Urmează un examen clinic scurt și discret: măsurarea tensiunii, examinarea organelor genitale și, la nevoie, a prostatei. Dacă este cazul, medicul poate face o ecografie în aceeași vizită.

Analizele

În funcție de situație, medicul poate recomanda analize de sânge: glicemie, hemoglobină glicată, colesterol, testosteron și altele. Ele arată dacă în spatele problemei stă o cauză care trebuie tratată în sine.

Planul de tratament

La final, medicul îți explică ce crede că provoacă problema și ce variante ai: schimbări ale stilului de viață, medicamente, terapia cu unde de șoc (LI-ESWT) sau o combinație. Dacă terapia cu unde de șoc nu are șanse bune în cazul tău, îți spune deschis.

Cum să te pregătești

• notează-ți medicamentele pe care le iei și analizele recente;
• gândește-te dinainte de când a început problema și cum a evoluat;
• scrie-ți întrebările, ca să nu le uiți;
• dacă vrei, poți veni împreună cu partenera.

Mai multe răspunsuri găsești în pagina de întrebări frecvente.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Pentru un diagnostic și un tratament potrivit, adresează-te medicului urolog.